Ginap’s Weblog

După mai bine de o săptămână de la inundaţii am ajuns în Tecuci. Oraşul arată ca după război. Am văzut imagini şocante. A fost pentru prima dată când n-am putut folosi aparatul foto, deşi îl aveam la mine. Dar, un profesionist al artei fotografice a reuşit să imortalizeze prima viitură. Imaginaţi-vă cam ce s-a putut întâmpla la a doua viitură. Sau mai bine, nu. Până acum refuzasem să mă uit pe fotografii. Pentru cine vrea să vadă imagini http://www.badorgood.com/detail.php?id=100887 

Neputinţă

Clipe. Doar de câteva clipe e nevoie pentru ca ape tulburi, primejdioase, furioase, să te facă să simţi cât de neputincios devii în faţa furiei naturii. Viaţa ta şi a celor dragi ţie îţi este pusă în pericol şi nu poţi face nimic. Decât să aştepţi şi să te rogi.

Nepăsare

Stătea în pat. Ghemuită. Apa se încăpăţâna să crească. Totul putea în jur. Nu mai aştepta nimic. Îşi repeta mereu în gând: nu mă mai interesează dacă trăiesc sau mor.

Nelinişte

E sentimentul care pune stăpânire pe tine atunci când încerci cu disperare să iei legătura cu cei dragi ţie, să afli care este starea lor. Dar totul este în zadar. Odată cu furia naturii, toate mujloacele de comunicare sunt afectate. Tot ce poţi afla este prin intermediul ştirilor tv.

Speranţă

Zilele astea am primit o lecţie de viaţă. Am învăţat că, oricât de greu te-ar afecta o nenorocire, nu trebuie să te laşi doborât. Trebuie să priveşti înainte cu speranţă. Îmi spunea cineva: până la urmă, Dumnezeu a fost bun cu mine. Mi-a dat puterea de a munci pentru a-mi construi o casă care să-mi permită să-mi salvez viaţa mea şi a familiei mele. Am unde dormi, am ce mânca, am cu ce mă îmbrăca, copiii îmi sunt sănătoşi. Voi trece peste tot cu speranţă.

???

Oare ce sentimente nutresc jurnaliştii care, de dragul senzaţionalului, din dorinţa de a fi primii, uită de partea umană făcând abuz de suferinţa celor afectaţi. Vă las pe voi să descopetiţi.