Ginap’s Weblog

Cum a inceput totul

…acum cativa ani intrasem intamplator pe blogul lui AG pe care urma sa-l citesc zilnic. Apoi din blogroll ajunsesem, tot intamplator pe blogul lui GA. De atunci a inceput totul. Descoperisem oameni normali, simpli, lucrand in domenii diferite, oameni inteligenti de la care ai ce invata. Si uite asa am intrat intr-o GAsca simpatica, plina de viata, pusa pe sotii. Si uite asa ne-am si impietrenit.

Cum GAzda ne tot provoca la creatie mi-am incercat si eu talentul si uite ce-a iesit…

Mai, 2007, GA ne provoca: 

Folosindu-va de titlurile ultimelor articole aparute pe acest blog va rog sa creati o istorioara intitulata “Doua saptamani”

La Taclale, Louelle, Umbra gandului, Claritate, Julia Gretson, Tot ce stiu eu, Help, Narcisism, Fereastra, Tabloul Vietii.

…si istorioara mea:

Doua saptamani…de doua saptamani ma simteam privita. Doua saptamani de nelinisti. Doua saptamani de regrete. Doua saptamani de sperante. Ma simteam istovita. Ma simteam ranita. Strig: help, help me…si aud o voce…era umbra gandului: “Hei, Julia…deschide fereastra sufletului si priveste spre tabloul vietii”. Claritate, narcisism. Tot ce stiu eu…noroc cu “Louelle” care mi-a oferit sansa de a-mi descoperi o noua pasiune…aceea de a inventa…de a ma juca cu cuvintele. Si uite-ma stand la taclale cu voi si incercand sa gasesc raspunsul la intrebarea: “Mi-au folosit la ceva cele doua saptamani de nelinisti?” Eu cred ca da…am cunoscut-o pe Louelle…

Iunie 2007, GA ne provoaca: 

Folosindu-va de titlurile ultimelor articole aparute pe acest blog va rog sa creati o istorioara intitulata “Doua saptamani”

Steaua, La taclale, Echipa de suporteri, Pariorul, Amintiri din viitor, Poveste de dragoste,  Claim jumper, Pasiuni, Balada functionarului indragostit si Arta fugii

…si istorioara mea:

Pariorul a prezis. Cat de bine voi sti sa folosesc „arta fugii” pentru doua saptamani. Doua saptamani in care nu voi mai vorbi deloc despre „Steaua” lui Jiji, ci despre o alta stea. Voi folosi toata energia pregatind un jurnal despre o frumoasa „poveste de dragoste” numita „balada functionarului indragostit”. Cel mai greu va fi sa ma despart de „echipa de suporteri”. Dar nu-i nimic. Cand voi reveni vom sta la „taclale”, vom servi „claim jumper”, vom vorbi despre noi „pasiuni” si „amintiri din viitor”.

Iunie 2007

Tot la GA exista si categoria “tinere talente” si daca tot am inceput sa ma joc de ce sa nu continui. Si iata primele mele ganduri “Incostienta sau destin”:

Ne nastem pentru a muri. Suntem pregatiti pentru asta? Traieste astazi ca si cum ar fi ultima zi. Asa ar spune unii. Si inclin sa le dau crezare. Fiecare avem pasiunile nostre. Ne place sa urcam pe munte, sa admiram privelistile, sa simtim vintul. Ne place sa citim, sa calatorim in timp. Ne place sa descoperim locuri noi, oameni noi, sa le-ntelegem cultura. Ne place sa imortalizam momentele fericite, inedite. Altii adora adrenalina la maxim. Adora motoarele, viteza, adora sa exploreze zone necunoscute. Pe parcursul vietii cu totii avem posibilitatea de a alege caile cunoscute, unde riscurile nu prea exista, sau caile necunoscute, care-ti aduc riscuri dar iti pot oferi si posibilitatea de a descoperi universul.

Duminica. O seara frumoasa de mai. Nimic nu prevestea ceea ce avea sa se-ntample. Un tanar, impatimit al motoarelor, a hotarat sa le ofere ingerilor adrenalina la maxim.

Inconstienta sau destin? Eu as spune destin.

Iulie 2007…a doua incercare… “Decizii”:

Exista momente in viata cand altii decid pentru tine. Nu e hotararea ta la ce scoala mergi in clasa I. Nu iti alegi tu dascalii. Nu iti alegi primul coleg de banca. Aproape ca nici pentru examenul de capacitate nu iei decizia de unul singur. E cineva alaturi de tine care te ghideaza. Nu stiu daca-s cele mai bune hotarari, dar viata isi urmeaza cursul firesc. Si vin si momentele cand trebuie sa-ti asumi intreaga responsabilitate a deciziilor tale. Unele simple, altele complicate. Si nu oricum. Trebuie sa pui in balanta plusuri si minusuri. Asa cum le simti tu. Alegi sa mergi la o anume facultate pentru ca esti pasionat de un anume domeniu. Iti alegi prietenii. Alegi sa-ti petreci concediul la munte sau la mare. Tu decizi daca si cand spui “da” in fata ofiterului starii civile. Tu decizi daca aplici pentru un job sau altul. Noi provocari. Balanta tinde sa fie de partea ta. Multe plusuri? Decizia o iei relativ usor. Ce te faci cand balanta nu-ti e prietena? Multe lipsuri. Sau cand balanta e in echilibru? Teama de necunoscut isi face si ea simtita prezenta. In hartile de navigatie zonele neexplorate erau marcate “Here be dragons”. Iti asumi riscurile? Veti spune: cine nu risca nu castiga

August 2007…o alta incercare… “Vacanta”:

Delta Dunarii. O zona superba pentru o scurta evadare. Vacanta. Vreme frumoasa. Liniste. Multa liniste. Putina dezamagire cand ajungi in campingul unde stii ca trebuie sa te cazezi si constati cu surprindere ca e cam parasit si neingrijit. Asa cum se intampla de fiecare data un astfel de loc trebuie sa fie distrus si apoi vandut pe nimic. Treci repede peste aceasta deziluzie atunci cand zaresti lacul plin de lebede. Sute de lebede cochete. Pelicani, cormorani, ibisi, lisite, pescarusi, rate, berze, lebede si multe alte pasari pot fi admirate in acest paradis al naturii. Plimbarile, cu barca cu vasle sau cu motor, printre plante plutitoare, sunt o adevarata aventura. Asa am reusit sa surprind in fotografii aceste minunatii ale naturii. Asta, dupa ce, inainte de a ma aventura in aceasta calatorie am luat cateva lectii de arta fotografica. Diafragma, prioritate de diafragma, prioritate de timp si multi alti termeni imi erau necunoscuti.

M-am amuzat cand in camping si-a facut aparitia o familie care incerca sa-si gaseasca locul in paradis. Reactia unei tinere domnisoare: “bine ca n-am gasit Delta, in schimb am dat peste o turma de caini vagabonzi”; mama domnisoarei incercand sa gaseasca loc cortului: “o, nu, nu aici, uite un musuroi de furnici, inca unul, inca unul, inca unul….”. Viitorul ginere era nerabdator sa ia lectii de pescuit de la tata socru, acesta incercand sa-i vorbeasca despre momeala, aruncatul unditei, despre cum se aseaza lansetele in suporti si alte mici siretlicuri. Nu stiu cat a retinut din toate astea, dar s-a instalat pe balta plin de sperante ca va prinde pestele cel mare. Nu si-a dezlipit privirea nici un moment, uitandu-se intr-un punct fix si sperand ca va avea norocul incepatorului. Dar n-a fost sa fie. In linistea de pe balta se aude vocea lui cristalina: “ar trebui ca pestele sa scoata capul afara din apa, cand se prinde in carlig, sa-l vad si eu”.

Inchei mica mea istorioara oferindu-va fiecaruia un nufar.

Iar despre GAsca a scris foarte frumos GA

“Alergam, dansam, ne lovim unii de altii intr-un amestec innebunitor. Vocile se suprapun dar paradoxal, fiecare aude ce spune celalalt. Ochii raman mereu deschisi, chiar si atunci cand, pentru o clipa, modeleaza figuri. Uneori urlam dar paravanul convenabil, monitorul, ne transforma urletele-n soapte sau semne zambitoare. Cuvintele ne curg din varfurile degetelor cu viteze uimitoare. Uneori ne uitam ideile pana reusim sa le scriem, pentru ca de fiecare data gandim mult mai repede decat tastam. Dar ne vin altele. Uneori, intalnind masti ca ale noastre, avem senzatia ca tinem in maini oglinzi. Si alteori, chiar daca masca-i diferita, spunem cuvintele asa cum invatam sa le citim de pe buze reflectate. Preluam idei, imbracam alte forme cu propriile cuvinte. Nickuri si internet. Capete cu ochii mijiti in ferestre de navigare. Cu masca, fara masca, dupa cum alegem sa participam de fiecare data cand pointerul mouse-ului atinge e-ul miraculos. Deschizator de lumi virtuale, proiectii uneori atat de fidele ale celei de zi cu zi.

Intr-un colt de sala, papagigli inchina un pahar cu JW in cinstea lui Dica, impartasindu-i acestuia lucruri esentiale despre cum trebuie sa te comporti cu femeile, sub spranceana ridicata a lui socio care trage cu urechea… Dica-l asculta, desi a realizat ca “la fata locului” toate gesturile vor veni de la sine…

In alta parte, grupul pescarilor deapana povesti si intamplari. Pescaresti si nu numai… The man, regele pescar, le impartaseste celorlati din propria experienta despre “cum e bine sa NU faci atunci cand vrei sa prinzi un peste”. J si Marco il asculta gandindu-se cu ciuda la pestele mai greu de doua kilograme pe care l-au vazut ultima oara, bineinteles in vitrina frigorifica de la Cora …

Doctor demonicus si AG au incins o discutie despre influenta conceptului tawhid in descrierea moderna a jocului de fotbal. ““there is no god but god” se traduce prin „The real subject of the game is not the player but instead the game itself””. Muzica si concepte. Inlantuiri de idei. Din cand in cand, Diana mai arunca o surcea pe jarul discutiei lor, prelungind arderea. Ma indepartez de grupul lor pentru a ajunge pe terasa unde Pinguilde si Gina admira privelistea unui apus superb de soare, imortalizat cu pricepere de Alex.

Dintr-o camera se aud zgomote puternice. Gabi Koreanu, Mara, Tatiku’, X™ , Kakao, Nord si Dorinho urmaresc faze din cele mai importante meciuri dintre Steaua si Dinamo. Spiritele sunt incinse, dar se mentin inca aparentele…

M-am luat cu balul si nici n-am observat cand s-au facut 250 de commenturi. Pagina se incarca greu… Intuitia mea de gazda imi spune c-ar fi timpul pentru un nou thread.

Cu mouse-ul dau click pe „new post”. Balul continua… Un bal mascat unde nimeni nu este obligat sa poarte masca… Iar asta te face de multe ori sa te intrebi : oare de fapt balul mascat este pe net, sau in viata reala?”